Josef Zielinski memoralist al vieţii de meşteşugar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
dr. Nicolae Teșculă directorul Muzeului de Istorie - Sighișoara Sighişoara, la fel ca şi toate oraşele săseşti din Transilvania a fost de-a lungul secolelor o urbe prin excelenţă meşteşugărească. Viaţa socială, politică, economică, militară şi cotidiană la Sighişoara s-a confundat cu cea a meşterilor breslaşi. Secolul al XIV-lea prin anul 1376, aduce menţionarea existenţei primelor statute de bresle în Ardeal. În acel an se reînnoiesc statutele din patru oraşe transilvane: Sibiu , Orăştie, Sebeş şi Sighişoara. Aceste statute pomenesc pentru aceste oraşe prezenţa a 25 de branşe meşteşugăreşti şi a 19 bresle. [1] Importanţa comercială şi strategică face să devină foarte repede un important centru meşteşugăresc după cum atestă şi documentul din 1376. Documentar, cea mai veche breaslă este cea a cizmarilor la 1411, urmată de butnari la 1468, lăcătuşi şi pintenari la 1488 şi rotari la 1490. Până în 1500 avem nouă bresle, în primele decenii ale secolului al ...