duminică, 8 iunie 2014

Prohibiţie, abstinenţă şi societăţi secrete în Sighişoara la începutul secolului XX

 dr. Nicolae Teşculă


                Secolul XIX debutează într-o perioadă marcată de cuceriri în domeniul ştiinţific. Este perioada în care omul descoperă mult, o epocă plină de invenţii, care fac viaţa omului de rând mult mai uşoară. Tot acum, inovaţile în domeniul medicinii determină creşterea speranţei de viaţă. Preocupările medicilor nu au fost doar în domeniul creării de medicamente sau tratamente mai bune, ci şi prin măsuri profilactice. Acum sunt eradicate focare posibile de diverse epidemii cum ar fi tifosul, holera, scarlatina sau pojarul prin măsuri edilitare de amploare. Oraşele capătă forme noi prin introducerea apei curente, a canalizărilor, a pietrurii străzilor şi a creării de rigole.

Întrunirea Bunilor Templieri la Casa Oraşului ( azi Sala „ Mihai Eminescu”) din Sighişoara în 1907

                Una dintre dezbaterile majore cu privire la plăgile, care afectau societatea se desfăşoară în jurul consumului excesiv de alcool. Alcoolismul este văzut acum ca un flagel care duce la distrugerea fizică şi psihică a unor indivizi. Dincolo de aceste aspecte,  reprezintă, acum într-o perioadă marcată de naţionalism, o cauză posibilă pentru dispariţia naţiei, iar elita încearcă să lupte pe toate mijloacele.

                Acest lucru este observabil şi la nivelul saşilor ardeleni, unde prin articole de presă, prin discursuri şi predici în biserică se militează pentru prohibiţie şi abstinenţă. Alături de aceste mijloace găsim şi Ordinul Bunilor templieri. Acesta a apărut ca o organizaţie fraternă pentru cumpătare şi abstinenţă, având ca model de organizare  francmasoneria, membrii ordinului reunindu-se în loji. În anul 1850 în Utica, statul New York, Daniel Codz a fondat o organizaţie numită  Cavalerii de Ierihon.  În anul următor la cabana sa din Oriskany Falls, o localitate de lângă Utica această organizaţie a fost vizitată de un alt grup condus de Wesley Bailey şi cele două grupări au decis să seă unească şi să formeze Ordinul Bunilor Templieri.  Motto-ul organizaţiei era:  Prietenie, speranţă şi iubire!  Ordinul permintea accesul în egală măsură pentru bărbaţi şi femei şi nu făcea deosebire de rasă.

                Din Statele Unite ale Americii, ordinul se va raspândi în Anglia prin Joseph Marlin şi mai apoi în Scandinavia. În spaţiul german va ajunge în jurul anului 1873 la Frankfurt [1].              
                 De aici si până la apariţia unor loji în mediul transilvan nu a fost decât un pas. Mijlocul de propagare al acestor idei noi a fost mediul studenţesc. Este ştiut faptul că tinerii saşi studiau în cadrul unor universităţi protestante din spaţiul german şi după întoarcerea în ţară aduceau ideiile din mediul universitar. Una dintre cele mai bune idei a fost aceea a introducerii orelor de gimnastică şi a creării unor asociaţii de profil în oraşele săseşti [2].

                Într-un studiu din anul 1913 referitor la prezenta în mediul săsesc al acestui ordin Wilhelm Morres, preot paroh evenghelic în Braşov, arată că în ultimul timp au apărut loji ale bunilor templieri în Mediaş, Sighisoara, Sibiu, Braşov şi Bistriţa. Ceea ce promovează acest ordin este abstinenţa de la orice fel de băutură alcoolică şi în viaţa lor trebuie să urmărească o serie de precepte:
 1. va evita consumul acestor băuturi până la finalul vieţii sale,
   2. nu va oferi nimănui aceste băuturi,
  3. nu le va pregăti, nu le va cumpăra sau le va vinde,
 4. pledează cu toate mijloacele legitime, pentru a elimina utilizarea lor de la societatea umană”

                Singura excepţie permisă de ordin este cea legată de Sfânta Împărtăşanie sau ca urmare a unor recomandări sau reţete eliberate de medic. Se recomandă şi aici în măsura posibilităţiilor să se folosească suc de struguri, sau alte remedii medicinale nonalcoolice[3]De asemenea,  orice membru al acestui ordin se va preocupa de îmbunătăţirea stării sale de sănătate, de prosperitatea sa,  va fi un familist convins, îşi va îmbunătăţii relaţiile sociale. Se va preocupa permanent de îmbunătăţirea calităţii vieţii semenilor săi militând pentru o viaţă fără alcool, arătând problemele majore pe care acesta le aduce asupra sănătăţii individului şi asupra societăţii. Toate acestea un bun templier le realizează prin o bună organizare şi o muncă comună [4].

                În cadrul organizării lor, dacă într-o localitate sunt 10 membrii maturi se va pune bazele unei loji. Deşi nu este stipulat ca o regulă, se arată că dacă o lojă depăşeşte numărul de 50 de membrii, atunci nu se mai poate păstra caracterul familiar al acesteia şi este bine apară o altă lojă. Lojile sunt văzute ca familii extinse în care domină spiritul fratern. Fiecare lojă îşi alege pentru conducere, misiunea. Pentru activitatea internă şi externă alege un comitet de şapte membrii, la care se adaugă alţii auxliliari. Se arată că mai mulţi trebuie să cunoască responsabilităţiile in cadrul lojei şi astfel alegerea funcţiilor are loc trimestrial. Alegerea comitetului, regularitatea şedinţelor şi toate reglementăriile sunt stabilite de către cartea de ritual. De obicei au loc şedinte regulate săptămânal, seara la o oră prestabilită şi nu durează mai mult de două ore. Se pune accent pe punctualitate. De asemenea, orice şedinţă începe şi se încheie cu un cântec sau o rugăciune. Un nou membru este acceptat liber prin vot de către membrii. 

În interiorul lojei şi în exterior membrii se identifică prin intermediul unui  buton alb albastru din metal care are gravat globul pământesc şi inscripţia I.D.G.T. – Internationaler Orden der Gut-Templer (Ordinul Internaţional al Bunilor Templieri). În cazul în care sunt mai multe loje într-un  oraş acolo se va lucra în colaborare şi va exista o lojă districtuală. La nivel naţional, din mai multe loji districuale se formează Marea Lojă a unei ţări şi mai multe loji naţionale crează la rândul lor Loja Mondială [5].

                Legat de numărul de membrii, Morres arată că la nivel mondial sunt în anul 1913, în jur de un sfert de million de membrii, iar la nivelul saşilor ardeleni în cam de 600. De asemenea, legat de grade, după o jumătate de an de activare primeşte membrul un grad Districtual, la doi ani un grad de Mare Lojă şi la cinci ani grad de Lojă Mondială. Tot în cadrul ordinului sunt şi Loji Tinere, care aceptă adolescenţi şi tineri. Asftel sunt lojile  tinere pentru copii de 10-14 ani şi lojile de gardă pentru tineri de 15-18 ani. Ei lucrează alături de lojele de adulţi pentru abstinenţă şi o viaţă fără alcool. Pentru înfiinţarea de noi loji trebuie acordul conducerii Odinului şi şeful acestuia pentru Transilvania era preotul evanghelic braşovean Wilhelm Morres [6].

                Un exemplu edificator cu privire la existenţa unei loji a  Ordinului Bunilor Templieri  o avem la Sighişoara. În anul 1909 în săptămânalul  Schäβurger Zeitung  avem următoarea informaţie: “Loja locală a Bunilor Templieri < Steilauwacht>[7] s-a întrunit într-o şedinţă festivă, pentru prima dată, în data de 9 ale  a(acestei n.n.) l(uni n.n.),  unde au venit oaspeţi de mai aproape şi de mai departe. După amiază a avut loc o şedinţă festivă la Şcoala de băieţi [8], unde Bunii templieri s-au întâlnit într-un număr foarte mare. Seara a avut loc în pavilionul grădinii Mühsam o reuşită seară familiară. Mai mulţi membrii ai Jungendbund-ului,[9] sub conducerea dirijorului lor, domnul Joh. Marsch au animat seara prin cântece. După aceea înaltul templier B Knaller a salutat oaspeţii festivi, urmat de marele templier W. Morres, care în discursul său festiv a vorbit despre importanţa ordinului, a evidenţei şi prezenţei, aderării într-o recomandare călduroasă. La final a avut loc un dans, care a ţinut până la orele 4 dimineaţa”[10].

Acest ordin, prin activitatea sa va fi prezent în Sighişoara şi în perioada interbelică. La nivelul anilor 30 presa de limbă germană din Sighişoara va menţiona activităţi ale acestora. Astfel la 2 februarie 1930 aflăm că loja locală Steilauwacht,  se va întruni în data de 8 februarie seara la orele 8, 15 în clădirea Casei meşteşugarilor. Cu această ocazie doamna Luise Olah va vorbi despre :  Băutura imorală[11]!
 Tot în acelaşi an are loc în data de 24 martie la orele 8 seara în incinta  Şcolii de băieţi o nouă întâlnire a lojei, în cadrul căreia se va vorbi despre străvechile zeităţii ale germanilor[12].
                Presa de limbă germană din Sighişoara abundă de astfel de articole. Anul trecut referitor la acest subiect am primit din partea domnului Walter Lingner din Düsseldorf, reprezentant al Asociaţiei Sighişorenilor Germania o fotografie realizată în jurul anului 1907 în curtea Casei Oraşului cu o multitudine de personaje dintre care se remarcă o serie de oficialităţi locale. Menţionăm aici pe arhitectul Franz Letz şi fabricantul de pielărie Karl Adleff[13]!

                Se presupune că unul dintre iniţiatorii acestui ordin la Sighişoara a fost mediul Joseph Bacon (1857-1941). Fiul al avocatului şi deputatului din Parlamentul maghiar Josef Martin Bacon şi al Theresei Bacon, cunoscută pentru activitatea depusă în domeniul emancipării femeilor.
                Între 1883 şi 1925 a fost medic al oraşului Sighişoara În această calitate a contribuit esențial la modernizarea sanitară a oraşului. A fost iniţiator al construirii unui sistem de conducte de apă potabilă, a unui spital de epidemii, a controlului alimentelor, a unei case de ajutor social pentru argaţi şi a unui ambulatoriu pentru bolnavii de tuberculoză.

Interesat de istoria regiunii natale, colecţionar de obiecte transilvănene, el este cunoscut în primul rând ca iniţiator în 1899 a ceea ce este astăzi Muzeul de Istorie din Sighişoara  al cărui conducător a fost până la moarte[14]!
Alături de acest muzeu, din iniţiativa aceluiaşi custode inimos,  va lua fiinţă într-o anexa a Turnului cu Ceas, în anul 1912, Muzeul de Igienă,  care cuprindea peste 700 de planşe şi grafice cu privire la epidemiile care au lovit oraşul şi altele cu privire la evoluţia demografică a urbei[15].

De asemenea, în studiile sale medicale publicate în diverse reviste de specialitate abundă subiecte legate de problemele determinate de abuzul de alcool asupra sănătăţii corpului uman [16].
Credem că aceast  Ordin al Bunilor Templieri  a avut activitate în Sighişoara în prima jumătate a secolului al XIX, actionând cu o anumită fermitate împotriva consumului de alcool, însă nu a reuşit să stopeze consumul acestuia în cadrul comunităţii sighişorene.
Deşi nu avem date cu privire la sfârşitul activităţii lojei sighişorene a bunilor templieri,  însă credem că această activitate a fost întreruptă la debutul celui de-al doilea război mondial, când  doctrina totalitară a nazismului nu permitea existenţa unor societăţi discrete, cu activitate amplă în domeniul comunitar.



Bibliografie

Ackner, 2002 - Richard Ackner Das Bacon-Buch. Von Mosel an die Koklel Familiengeschichte,  Familiendruck und für Siebenbürgische Bibliotek Gundelsheim, 2002.

 Bacon, 1933 - Josef Bacon Die Schäßburger Museen,  Friedrich Horedth Verlag, Sighisoara, 1933
                     
Fahey, 1999 - David M. Fahley, “ How the Good Templars Began: Fratemal Temperance  in New York  State“ în Social History of Alcohol Review, Nos. 38-39 (1999),   pp. 17-27.

Groß-Kokler Bote, 1930 - Groß-Kokler Bote vereignit mit der Schäßburger Zeitung, nr. 2665, Schäßburg, den 2. Feburar 1930, 52. Jahrgang.

 Morres 1913 -  Wilhelm Morres, „ Der Guttempler” în Kalender des Siebenbürger Volksfreundes für das gemeinde Jahr 1914, XLV. Jahrgang ( Neue Folge XIX), Hermannstadt, Verlag und Druck von Josef Drotleff, 1913, pp. 81-84.

Schäβburger Zeitung, 1909 - Schäβburger Zeitung, nr. 20, Sonntag, 16. Mai 1909, 37.   Jahrg.

Theil 2012 - Hermann Theil,  Das historiche Bild. Der < Guttemplerorden> in Schäβburg”, în  Schäβburger Nachrichten,  Folge 37, Juni 2012, 19. Jahrgang, Heilbronn, 2012

 Teşculă 2012 - Nicolae Teşculă, „ Mişcare sportivă, militantism naţional şi saşii ardeleni la mijlocul secolului al XIX, lea” în Cultura Medieşană , I ,  Mediaş 2012, pp. 34- 38.




[1]  Fahey,  1999, pp. 17-27.
[2] Legat de acest aspect vezi:  Teşculă, 2012, pp. 34-38.
[3]  Morres,1913 , p. 81.
[4] Morres,1913,  p. 82.
[5] Morres,1913 p. 83.
[6] Morres,1913 p. 84.
[7] Garda de pe Chip. Se referă la un mic tunuleţ existent la întrarea în Sighişoara dinspre Tg. Mureş şi Mediaş.
[8] Azi Liceul Agricol .
[9] Este vorba de Federaţia tinerimii săseşti.
[10] Schäβburger Zeitung, 1909, p. 3.
· azi Perla.
[11] Groß-Kokler Bote, 1930,  p. 3.
[12] Groß-Kokler Bote, 1930, p. 2.
· Mulţumim pe această cale domnului Walter Lingner pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie fotografia.
[13]Theil, 2012,  p. 21.
[14]  Ackner, 2002, pp. 72-77
[15] Bacon, 1933, p.27.
[16] Richard Ackner,  op. cit. p. 74.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu